• Decembrie `89. Eroii Revoluţiei şi-au luat libertatea înapoi

    Gândul lansează provocarea ultimului sfert de secol
    Celor care vor să-şi ia istoria înapoi: platforma „REVOLUTIONS”

    Dedicată tuturor celor născuţi întru’ Revoluţie, în ultimii 25 de ani.
    Fiecare generaţie îşi are propria Revoluţie şi propriii săi Eroi!
    Generaţiile trec, dorinţa de libertate rămâne.
    După un sfert de secol de la momentul zero al democraţiei române
    E timpul să-ţi cunoşti şi să-ţi înţelegi trecutul, …
    Pentru a avea în prezent posibilitatea unui viitor!
    Decembrie 2014. Revoluţia continuă. Revoluţia „GÂNDULUI LIBER” merge mai departe...
    REVOLUTIONS – partea întâi – Tot ce nu ştiai despre Revoluţia Română!

revolutions.ro

21 decembrie 1989. Ziua în care mii de bucureşteni au strigat „Jos Ceauşescu!” şi „Libertate!”. Baricada de la Intercontinental, primii morţi la Universitate

21 dec 2014 1875 afisari
21 decembrie 1989. Ziua în care mii de bucureşteni au strigat „Jos Ceauşescu!” şi „Libertate!”. Baricada de la Intercontinental, primii morţi la Universitate

Timişoara. După o noapte grea – 20 spre 21 decembrie -, în care puţini dintre zecile de mii de revoluţionari, veniţi peste zi, în Piaţa Operei, au rămas alături de cele câteva sute de tineri şi de liderii FDR, adunaţi în jurul focului care a ars în piaţă, până la ziuă, primele ore ale dimineţii i-a remobilizat pe revoluţionarii timişoreni.
Astfel, s-a dat citire textului Proclamaţiei FDR, în forma sa finală, definitivată în cursul nopţii. Din acel moment, proclamaţia s-a citit din oră în oră, în ovaţiile mulţimii, revenite în faţa balconului Operei.

În cursul nopţii, plecaseră din Timişoara către Bucureşti, cei doi “înalţi emisari” ai familiei Ceauşescu – Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu.

Tot la primele ore ale dimineţii, ajung în gara din Timişoara, cu garnituri speciale CFR, peste 15.000 de oameni, echipaţi în uniformele Gărzii Patriotice şi înarmaţi cu bâte, îmbarcaţi în gările Olteniei – în oraşele mari ale judeţelor Olt, Dolj, Gorj, Mehedinţi. 

Afând de această “descindere”, liderii FDR trimit în gările Timişoarei câteva mii dintre participanţii la mitingul organizat de angajaţii întreprinderilor din oraş. “Brigăzile de ordine” au fost întâmpinate în gări, liderii acestora, preluaţi de revoluţionari şi informaţi de adevărata situaţie din Timişoara. Au fost conduşi, apoi, în piaţă, unde au pactizat cu demonstranţii.

Deşi unii istorici susţin că liderii Frontului ar fi declarat, în noaptea de 20 spre 21 decembrie, în contextul redactării Proclamaţiei, că “Timişoara este oraş liber de comunism”, alţi confraţi, precum şi personalităţi importante, participante le revoltă, afirmă că nu ar fi putut fi îndeplinit atunci acest deziderat, câtă vreme, în arestul DSS sau în cel al Miliţiei Judeţene Timiş – cazul publicistului Marius Mioc, arestat în perioada 16-22 decembrie – au continuat torturile şi interogatoriile până în data de 22 decembrie. De asemenea, în data de 21 a avut loc “desantul” unei formaţiuni de paraşutişti în curtea şi clădirea tipografiei din Timişoara – apărată deja de o gardă de grăniceri – acolo unde se tipărea Proclamaţia FDP.

“Au năvălit cu o violenţă extraordinară, în incinta tipografiei. Au lovit-o în faţă, cu patul puştii pe fata de la pază, aflată în chioşcul de la intrare; i-a zburat sângele pe pereţi. Apoi au intrat în biroul directorului şi în secţia tipografică, unde i-au ameninţat cu arma pe tipografi” povesteşte Lorin Fortuna. “Oamenii m-au anunţat că sunt terorizaţi de militari, întrebaţi dacă tipăresc ceva neaprobat, au căutat spalturile. Noroc cu vigilenţa oamenilor, care au reuşit să ascundă tot”, spune, la rândul său, inginerul tipograf, Ioan Aurel Laslău, responsabil, din partea Frontului, cu tipărirea Proclamaţiei.

Bucureşti. Odată aflat răspunsul Primarului General al Capitalei, Barbu Petrescu, care îi raportase preşedintelui că poate fi organizat un un mare miting de susţinere, în Piaţa Palatului din Bucureşti, fără, însă, a-i preciza ora, Nicolae Ceauşescu şi cei din aparat încep pregătirea. DSS-ul anunţă, încă de la ora 6.00 că angajaţii marilor întreprinderi se îndreaptă spre centrul Capitalei.

La ora 8.30, Ceauşescu are o ultimă întâlnire cu Barbu Petrescu la CC, şi hotărăşte să organizeze mitingul până la capăt. Două ore mai târziu, anunţă în CPEx, că va majora pensiile cu celebra sută de lei, iar salariile minime cu două sute. Apoi merge în balconul Palatului.

La ora 12.00 începe ultimul miting ceauşist. Peste o jumătate de oră, Ceauşescu, în cuvântul său, anunţă că e „ferm hotărât să restabilească ordinea în ţară”. La doar două minute de la această „promisiune”, în Piaţă se declanşează haosul. Lumea intră în panică pe fondul declanşării unor explozii – petarde, grenade lacrimogene, înregistrări audio -, precum şi a unor îndemnuri la nesupunere, venite din partea unor tineri timişoreni, şi nu numai. Ceauşescu cere ordine. După alte câteva minute este chemat în interior. TVR îşi întrerupe emisia.

Oamenii se retrag, panicaţi, din Piaţa Palatului, plecând în toate direcţiile: către Nuferilor, Magheru, Sala Palatului, Cişmigiu. Parte dintre cei care ajung în faţa Sălii Dalles, Hotel Intercontinental, Teatrul Naţional, se opresc, constituie o mare horă, şi scandează lozinci anticeauşiste. Se strâng, până în jurul prânzului, aproape 200 de oameni.
În scurt timp, armata, securitatea şi miliţia, organizează cordoane de protecţie în diferite puncte ale bulevardului Magheru, cel mai importantă fiind acela amplasat dreptul străzii Batiştei, perpendicular pe bulevard. Acolo se va „naşte”, în jurul orei 17.00, „baricada de la Inter”.

Parte dintre cei care nu ajunseseră în această zonă, dar încercaseră, la rândul lor, să cheme lumea în stradă, au fost „interceptaţi” de trupe, bătuţi, urcaţi în dube şi duşi la Jilava.

În Piaţa Universităţii, la baricadă, se strânseseră până în jurul orei 18.00 aproape 2000 de oameni. Fuseseră înregistraţi, între timp, 15 morţi şi 10 răniţi în două momente succesive. În jurul orei 16.00, şoferul unui camion cu muniţie, care se îndrepta dinspre Universitate spre cordonul de scutieri din zona Batiştei, este rănit la cap de o cărămidă aruncată de unul dintre manifestanţi, pierde controlul autovehiculului, şi intră în plin în demonstranţi şi militari – mor şapte oameni, alţi cinci fiind răniţi. Oamenii, revoltaţi, se îndreaptă spre militari; speriaţi, aceştia deschid focul împotriva protestatarilor. Mor opt oameni, iar cinci sunt răniţi.

Dan Iosif, Dumitru Dincă şi alţi demonstranţi continuă consolidarea baricadei, cu scaune, mese şi jardiniere, scoase din restaurantul „Dunărea”, cu coşuri de gunoi din tablă, apoi cu maşini staţionate în zonă – incendiate ulterior, împreună cu un TAB din tehnica „inamică”, undeva în jurul orei 18.30 -, o salvare şi saltele, potrivit declaraţiilor lui Dan Iosif, unul dintre iniţiatorii baricadei.

În spatele cordonului de scutieri, se aflau în dispozitiv, coloane de taburi, şi formaţiuni de militari în termenot cursul serii, s-au folosit tunuri cu apă, grenade lacrimogene, s-a executat foc cu trasoare, în plan vertical, dublate de focuri cu muniţie de război, în plan orizontal. Generalul Milea a ordonat armateri să nu tragă în oameni, şi să se retragă din dispozitiv, dacă vor pleca scutierii MI.

Au fost arestaţi şi împuşcaţi, în cursul nopţii, sute de oameni. Primii morţi din Bucureşti, au fost doi tineri, împuşcaţi lângă zidurile Bisericii Cretzulescu.
După miezul nopţii, baricada a fost spartă, două tancuri trecând peste aceasta, în mare viteză. Unul dintre acestea a deschis foc de mitralieră asupra demonstranţilor în zona Ministerului Agriculturii.

MARIAN SULTĂNOIU

 

Comentarii