• Decembrie `89. Eroii Revoluţiei şi-au luat libertatea înapoi

    Gândul lansează provocarea ultimului sfert de secol
    Celor care vor să-şi ia istoria înapoi: platforma „REVOLUTIONS”

    Dedicată tuturor celor născuţi întru’ Revoluţie, în ultimii 25 de ani.
    Fiecare generaţie îşi are propria Revoluţie şi propriii săi Eroi!
    Generaţiile trec, dorinţa de libertate rămâne.
    După un sfert de secol de la momentul zero al democraţiei române
    E timpul să-ţi cunoşti şi să-ţi înţelegi trecutul, …
    Pentru a avea în prezent posibilitatea unui viitor!
    Decembrie 2014. Revoluţia continuă. Revoluţia „GÂNDULUI LIBER” merge mai departe...
    REVOLUTIONS – partea întâi – Tot ce nu ştiai despre Revoluţia Română!

revolutions.ro

EDITORIAL. Crăciunul cade într-o joi

25 dec 2014 702 afisari
EDITORIAL. Crăciunul cade într-o joi

Pe la Scala, m-am întrebat de ce n-am oprit; de ce n-am coborât; de ce n-am îngenuncheat şi nu mi-am apropiat obrazul, îngroşat şi îmbătrânit, în 25 de ani de „libertate”, de caldarâmul care trebuie că mai miroase, negreşit, a sânge. Ca atunci...

De ruşine că n-am făcut mai mult? De teama că o să-mi piară nesimţirile, care m-au împins să alerg, mereu, „încălţat” de iarnă sau de vară, peste forma trupurilor lor, înveşnicită în asfalt, ca într-un „hall of fame” sui-generis? De frică să nu lăcrimez, „copilăreşte”, peste mucavaua măştilor mele de ocazie? De groaza de a nu mai vedea, încă o dată, în jocul flăcărilor întinse peste bulevard, privirile criminale ale „ălora” - priviri de animal de pradă?

N-am coborât, n-am ţipat, n-am îngenuncheat, n-am urlat, n-am înjurat, n-am cerut nimic. N-am făcut nimic din tot ce-am fost în stare să trăiesc atunci; într-o viaţă teribilă, de numai şapte ore, ca-n cele şapte vieţi, rostogolite una peste alta, pe buza disperării, în care am fost copil apoi bărbat, imediat isteric şi arogant, dintr-odată curajos, pe urmă îngrozit, paralizat de iminenţa morţii, dement, agorafob şi inutil...

Doar ei, copiii care au murit, au făcut Revoluţia. Noi, ceştilalţi, i-am însoţit la groapă, ne-am îmbătat la parastas, şi i-am uitat. Asta a fost într-o joi...

Acum, doar când bate soarele, ca atunci; ori când ne facem preşedinţi, sau premieri, sau Dumnezeu mai ştie ce, ni-i amintim. O oră-două... Apoi, trăim mărunt, la loc.

Comentarii