• Decembrie `89. Eroii Revoluţiei şi-au luat libertatea înapoi

    Gândul lansează provocarea ultimului sfert de secol
    Celor care vor să-şi ia istoria înapoi: platforma „REVOLUTIONS”

    Dedicată tuturor celor născuţi întru’ Revoluţie, în ultimii 25 de ani.
    Fiecare generaţie îşi are propria Revoluţie şi propriii săi Eroi!
    Generaţiile trec, dorinţa de libertate rămâne.
    După un sfert de secol de la momentul zero al democraţiei române
    E timpul să-ţi cunoşti şi să-ţi înţelegi trecutul, …
    Pentru a avea în prezent posibilitatea unui viitor!
    Decembrie 2014. Revoluţia continuă. Revoluţia „GÂNDULUI LIBER” merge mai departe...
    REVOLUTIONS – partea întâi – Tot ce nu ştiai despre Revoluţia Română!

revolutions.ro

OMUL CARE A FILMAT REVOLUŢIA. Cum au fost înregistrate primele imagini în Piaţa Universităţii în decembrie 1989

21 dec 2014 6982 afisari
OMUL CARE A FILMAT REVOLUŢIA. Cum au fost înregistrate primele imagini în Piaţa Universităţii în decembrie 1989

În decembrie 1989 era student la Regie, avea o cameră şi a mers în Piaţa Universităţii să filmeze ceea ce a însemnat, de fapt, sfârşitul regimului Ceauşescu în România. Este vorba de Paul Cozighian cel care a reuşit să înregistreze primele imagini ale Revoluţiei, la Bucureşti, imagini care ulterior au fost preluate de televiziunile din întreaga lume.  

Îşi aminteşte că, după mitingul din din faţa Comitetului Central care s-a transformat în revoltă, a venit în centrul Capitalei, la Universitate, „mai întâi în recunoaştere”.

„La un moment dat, cineva a strigat „Jos Ceauşescu!”. În secunda aia am început să strigăm. Am dat ochii cu un coleg şi i-am zis: „Mihai, noi avem altă treabă de făcut. Avem camere, trebuie să filmăm, are cine să strige „Jos Ceauşescu!”. Dacă ăsta va fi singurul nostru moment, cum pot să dovedesc lumii întregi că am avut curajul să strig „Jos Ceauşescu!”. Trebuie înregistrat”, povesteşte Cozighian.

Au căutat un loc sigur din care să filmeze, astfel încât să nu atragă atenţia, nici pe cea a manifestanţilor care i-ar fi putut confunda cu reprezentanţii sistemului, nici pe cea a „securiştilor”. Au intrat într-un bloc de pe strada Batiştei. Nu le-a răspuns nimeni la uşă, ca să-i lase să filmeze din balcon sau de la fereastră. „Oamenii erau înspăimântaţi”, spune el.

„Am reuşit să ieşim pe o terasă, am spart o uşă. Am înregistrat de acolo. Sunt primele imagini care există din 21 decembrie unde manifestanţii strigă în faţa scutierilor care blocaseră accesul pe Batiştei, primii manifestanţi care veniseră cu nişte flori şi puneau câte o margaretă în scutul soldatului”, îşi aminteşte regizorul. După ceva vreme a plecat la un prieten care locuia pe Magheru să filmeze şi de acolo. Seara s-a întors însă pe aceeaşi terasă. A filmat totul, când s-a tras cu trasoare, cu gloanţe de război, a filmat baricada făcută de revoluţionarii în bătaia focului şi când în piaţă au fost aduse două tancuri care să înăbuşe revolta. În acel moment, s-a gândit că totul se va sfârşi.

S-a întors la prietenul său, a lăsat camera şi a ascuns caseta cu imagini în pantaloni. A ajuns, spune, printr-un mare noroc acasă, după ce era să fie ridicat de forţele de ordine ceea ce ar fi însemnat că imaginile vor fi fost pierdute.

„În mintea mea în permanenţă în aceste zile a fost să fac cumva să salvez acele imagini, să nu păţesc eu ceva, să nu-mi fie confiscate şi să pot să le transmit în afara graniţelor. Scenariu meu era că Ceauşescu sigur o să tragă în noi, că o să fie un carnagiu naţional şi trebuie să avem o dovadă şi comunitatea internaţională să ne ajute,  să avem un blocaj la Naţiunile Unite şi să forţeze plecarea lui Ceauşescu prin forţa unor documente autentice. Eu filmam, dar în mintea mea era cui o să dau eu imaginile astea”, spune Cozighian.  

Pe 22 decembrie, s-a întors în stradă. În Piaţa Palatului de această dată. „Pe 22 decembrie m-am reîntors, dacă erai student şi mai aveai şi o cameră video erai erou. Oamenii m-au luat pe sus şi practic m-au dus pe braţe până am intrat în Comitetul Central pe o fereastră pentru că uşa era baricadată”.

Cum au ajuns imaginile să fie văzute în toată lumea? Cozighian spune că a fost văzut filmând de foarte mută lume, prieteni şi cunoştinţe, iar cu una dintre ele, care o făcea pe ghidul pentru jurnaliştii străini veniţi la Bucureşti în acele zile, s-a întâlnit pe stradă. Era împreună cu nişte jurnalişti francezi pe care, din acel moment, i-a însoţit şi el, transformându-se într-un fel de corespondent local. Au montat şi au transmis  imaginile de la Ambasada Franţei şi aşa au ajuns să fie văzute în toată lumea.

Acum, după 25 de ani, Paul Cozighian are şi păreri de rău când se gândeşte la acele zile ale lui decembrie 1989.

„Îmi pare rău că nu am avut mai mult curaj. Dacă nu aveam camera, aş fi stat mai mult şi aş fi strigat. Îmi mai pare rău că Revoluţia nu a fost dusă până la capăt şi a fost confiscată de cei din eşalonul doi al partidului”, spune acum regizorul.

Regizorul Paul Cozighian, omul care a filmat primele imagini din Bucureşti în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, a fost invitatul special al lui Claudiu Pândaru, în ediţia GÂNDUL LIVE, de duminică seară.

Comentarii