Prima întâlnire a poetei Ana Blandiana cu Ion Iliescu, în decembrie 1989. „Atunci am înţeles că oameni ca Doina Cornea şi ca mine erau acolo să fie puşi în vitrină”

La 25 de ani de la Revoluţie, poeta Ana Blandiana spune, într-un interviu-eveniment GÂNDUL LIVE, că momentul său de„ maturizare politică” a avut loc chiar în zilele acelui sfârşit de decembrie 1989, când, după ce îşi strigase liberatea în stradă, l-a întâlnit pe Ion Iliescu. Din primele momente, îşi aminteşte ea, o frază rostită de fostul preşedinte avea  să-i  arate că deschiderea care i se arăta era doar pentru a fi pusă în vitrină „ca în spatele ei să se întâmple lucruri de care noi habar nu aveam”.

Totul s-a întâmplat pe 27 decembrie când a avut loc o şedinţă a Consiliului Frontului Salvării Naţionale pe lista căruia aflase de la nişte prieteni că a fost pusă chiar în seara zilei de 22 decembrie.

„Nu cred că m-am întrebat cine m-a pus pe listă chiar atunci, ce m-am întrebat zilele următoare a fost unde trebuie să mă duc. Nu cred că am avut bănuieli din prima clipă. Era totul atât de luminos. Dacă e o lumină prea mare nu vezi destul de bine. După aceea însă, dându-mi seama că e imposibil să aflu unde e acel sediu, a fost o primă nu bănuială, nelinişte. Senzaţia că e brambureală”, spune ea. 

Pe 27 decembrie, condusă de soţul său a ajuns la prima şedinţă a Consiliului. Când a intrat, nu cunoştea pe nimeni. L-a văzut în capătul holului pe Mircea Dinescu. „Am ajuns sus şi m-am simtit din prima clipă foarte străină, nu cunosteam pe nimeni. Undeva foarte departe l-am văzut pe Dinescu şi a venit la mine cineva, care din fericire pentru mine, era foarte antipatic. Este vorba despre Silviu Brucan. Asta m-a făcut să n-am încredere - după aceea m-am gândit ce ar fi fost dacă era un om foarte simpatic, foarte drăguţ, foarte amabil. Poate ar fi reuşit să mă manipuleze. Şi mi-a spus „tu” - mereu m-am simţit jignită de cum activiştii vorbeau cu „tu”, ăsta era un semn că e ştab, nu spunea celorlalţi dumneavoastă -  mi-a spus „Vezi cum te porţi că ţi-am pregătit ceva mare” sau aşa ceva. Şi eu am întrebat cam sarcastic: „Am făcut cunoştinţă?” şi el mi-a răspuns ceva: ”nu fă pe grozava. Sunt Brucan”. Acest nume nu era pentru mine unul de personaj pozitiv”, îşi aminteşte Ana Blandiana, care auzise de Brucan fiind semnatar al celor 6.

Ulterior şi-a făcut intrarea şi Ion Iliescu. „Ne-am aşezat în jurul unei mese rotunde foarte mari şi a apărut domnul Iliecu care a dat mâna cu fiecare dintre noi şi care după un mic discurs a spus noua structură organizatorică şi m-a spus pe mine ca vicepreşedinte. Eu am spus„Dar am refuzat, mi s-a spus acum o jumătate de oră şi am refuzat” . A urmat - şi mi s-a părut imens - un sfert de oră, o jumătate de oră de insistenţe că trebuie să primesc. La un moment dat domnul  Iliescu mi-a spus „Nu aveţi dreptul să refuzaţi, avem nevoie de cineva foarte iubit. Era ultima frază pe care ar fi trebuit s-o spună ca să mă convingă pentru că atunci chair că mi s-a făcut lumină în cap. Atunci m-am maturizat politic. Atunci am înţeles că oameni ca Doina Cornea şi ca mine eram acolo să putem fi puşi în vitrină ca în spatele ei să se întâmple lucruri de care noi habar nu aveam”, spune Ana Blandiana.

Ce spune poeta despre participarea sa la Revoluţie, execuţia soţilor Ceauşescu şi care este concluzia sa despre revoluţia din 1989, dar şi despre cum a evoluat România puteţi afla urmărind interviul de mai jos.

Poeta Ana Blandiana a fost invitata lui Claudiu Pândaru, în cadrul unei ediţii speciale a emisiunii Gândul LIVE, dedicată împlinirii a 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989.

La 25 de ani de când românii şi-au câştigat în stradă libertatea în decembrie 1989, dându-şi viaţa pentru a schimba destinul unei ţări sufocate de un regim totalitar, Gândul a lansat campania-eveniment REVOLUTIONS, un demers amplu, exhaustiv, curajos şi mai ales necesar, în condiţiile în care, după un sfert de veac, au rămas încă întrebări care nu şi-au primit răspunsul.

REVOLUTIONS este enciclopedia unei istorii încă prea puţin elucidate.

Comentarii